sâmbătă, 16 mai 2015

Albumul buclucaş

Am vrut să tac. 
Citind presa şi documentele făcute publice de Adomniţei în apărarea sa, am rămas surprins să văd şi numele meu amintit. 
Am să fiu scurt în exprimare. 

În concluziile depuse la dosar de către Adomniţei se spune: "Preşedintele Consiliului nu poate verifica veridicitatea conţinutului unui act şi nu atestă împrejurări nici nu inserează împrejurări, aceste aspecte nefiind în atribuţiile de serviciu ale acestuia şi de altfel nici posibil pentru că acesta nu are cum să verifice operaţiuni consemnate în aproximativ 30000 de acte care vin la semnat pe an." 

Aici vreau să menţionez că din cele aproximativ 30000 de acte pe an menţionate, cam trei sferturi le semnam eu, pentru că în lipsa Preşedintelui eu aveam dispoziţie pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia. 

Mai departe în apărarea sa, Adomniţei mai spune: "Precizez că nu am ştiut despre durata de execuţie a contractului. Nu am semnat contractul, ci vicepreşedintele Victor Chirilă. Nu am ştiut când s-a facut plata, nu eu am semnat dispoziţia de plată ci vicepreşedintele Alin Aivănoaiei. Şi totuşi doar eu sunt aici." 

Prin această ultimă propoziţie, Adomniţei vrea să sugereze că eu ar trebui să fiu lângă el. 

Pe această cale vreau să-i spun lui Adomniţei două lucruri clare pentru toată lumea, pe care numai el nu le vede. 
1. Am fost lângă el, din punct de vedere politic. Am fost lângă el cu experienţa mea îndelungată - şi de succes, spun eu - din administraţie. Până când a decis că lupii tineri sunt mai buni decât câinele bătrân. 
2. DNA-ul, parchetele, poliţia, nu caută pe cei care semnează ci caută pe cei care fac combinaţii, mişmaşuri, truchează, măsluiesc, falsifică, etc.