Cu vreo douăzeci şi ceva de ani în urmă, un prieten apropiat mi-a făcut un bine aducându-mi o magnolie. O procurase de undeva de la o pepinieră din Bacău.
Pe atunci, admiram în fiecare primăvară magnolia din faţa primăriei. Îmi făcusem un ritual din a trece pe "Ştefan cel Mare", să văd magnolia înflorită.
Când am primit-o era o mlădiţă de un metru şi jumătate. Am plantat-o după toate regulile din horticultură şi silvicultură. Executasem această operaţiune de nenumărate ori, atât cu pomi fructiferi cât şi cu arbori sau arbuşti sau chiar cu viţă de vie.
S-a prins. După patru - cinci ani a început să se contureze coroana cu frunze dese. Aşteptam să înflorească. Nimic. Au trecut anii, şase, opt, zece dar de înflorit nu mai înflorea. Au mai trecut vreo cinci ani iar în Iaşi au apărut supermarketurile. Mi-am cumpărat trei puieţi de magnolia, talie mică. I-am plantat toamna şi în primăvara următoare au înflorit.
"Bătrâna" mea magnolie tot nu înflorea. În schimb crescuse, era mare şi vara... verde. Măcar aveam oxigen. Acum trei ani a făcut două flori albe iar anul trecut a făcut cinci flori.
Anul acesta pur şi simplu a "explodat" şi a înflorit aşa cum mi-am dorit de la început, ca o adevarată magnolie. A meritat aşteptarea. Surpriza este că de zilele Paştelui va fi înflorită în toata splendoarea. O mireasă printre flori.
Din comuna mea natală
Bârnova voievodală
La cei cu sufletul curat
Zic "HRISTOS A ÎNVIAT!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu